Regina Maria, pe patul de moarte, își binecuvânta țara, țara și pe fii săi!

 “Te binecuvântez, iubită Romanie, țară bucuriilor și durerilor mele, frumoasa țară, care ai trăit in inima mea și ale carei cărări le-am cunoscut toate. Frumoasa țară pe care a văzut-o intregită, a carei soartă mi-a fost ingăduit să o văd implinită. Fii tu veșnic imbelșugată, fii tu mare și plină de cinste, să stai veșnic falnică printre națiuni, să fii cinstită, iubită și pricepută.

(…) Si acum vă zic rămas bun pe veci: de acum inainte nu vă voi putea trimite nici un semn: dar mai presus de toate amintește-ți, Poporul meu, că te-am iubit și că te binecuvântez cu ultima mea suflare”.

La Reine Marie, sur son lit de mort, bénissait son pays et les enfants de celui-ci !

« Je te bénis, Roumanie bien-aimée, terre de mes joies et de mes peines ! Belle terre, qui a vécu dans mon cœur et dont j’ai connu tous les chemins. Belle terre que j’ai vue dans sa plénitude, et dont la vocation me fut accordée pour que je la voie accomplie. Sois toujours abondante ! Sois toujours grande et comblée d’honneur ! Demeure à jamais magnifique parmi les peuples ! Sois honorée, chérie et sage !

Et maintenant, adieu pour les siècles ! Désormais je ne pourrai plus vous faire même un signe : mais, plus que tout, souviens-toi, mon Peuple, que je t’ai aimé et que je te bénis en mon ultime souffle ! »